Stai la taraba si vinzi zambete. Doi leuţi bucata. Vanzatorul de zambete vine dimineata devreme sa se intalneasca cu toti doritorii, isi deschide taraba si aseaza cu grija, la vedere toate sortimentele. In coltul din stanga are zambete de copil, la mijloc le pune pe cele de adolescent timid si de domnisoara indrazneata, mai incolo, catre dreapta sunt surasurile de mama care ai zice ca sunt la fel cu cele de bunica, dar daca te uiti mai atent, observi diferenta. Mai scoate la iveala un suras sfios de primavara, doua rasete voluptoase de om sanatos (ca doar atatea mai avea), zambetul de impacare in urma unei pierderi si trei chicoteli. Astea din urma sunt la mare trecere in randul indragostitilor.
In jurul lui e o atmosfera magica, toate lumea care trece pe acolo nu se poate abtine sa nu-si intinda macar capul spre taraba.
Ma intreb eu, de unde le are? Sa fi avut o uzina de zambete? sau poate le aduna de la cei care nu mai au nevoie de ele?
Oare sunt oameni care nu au nevoie de zambete?
Toti avem nevoie de zambete dar in agitatia zilnica neglijam acest aspect si sa ne lasam coplesiti de agresiunile mediului in care traim.
RăspundețiȘtergereDar nu e nevoie de un efort deosebit pentru a intampina aceste agresiuni cu un zambet dezarmant care sa le anihileze.
Singurul "risc" esta sa declansam o epidemie da zambete.
si eu aveam unul, dar mi s-a acrit...
RăspundețiȘtergereepidemia de zambete e o idee geniala. dar oare zambetele sunt contagioase?
RăspundețiȘtergereIncearca, si te vei convinge ca zambatele sunt contagioase.
RăspundețiȘtergere