Dans. Nimic nou. Sau poate totusi...
Cine n-a dansat vreodata?
Cu un partener (nu dictator nici servitor)?
Cine a dansat de dragul dansului, de placerea de a dansa in doi?
Cine are rabdare si cine vrea sa-si cunoasca perechea din ringul de dans? Pentru ca, pentru a pasii bine tehnic si artistic, e nevoie de atentie din partea lor, a celor care danseaza, e nevoie de rabdare pentru a-si cunoaste miscarile trupurilor, mintilor, e nevoie de creativitate si mai ales de vointa de a dansa.
Intotdeauna e vorba de doi intr-un pas facut pe un acord al unei muzici intamplatoare.
Am dansat cu parteneri de care m-am lasat condusa desi ei nu cunosteau directia, cu parteneri care ma ameteau si nu reuseam sa savurez dansul in sine incercand sa-mi tin echilibrul, cu bucati de lemn, pesti alunecosi iar o data, am incercat nu stiu ce pe ritm de vals.
Am dansat insa tango cu cineva care chiar imi cunostea pasii iar eu le pe ai lui. Ma purta pe ringul de dans ca pe un fluture usor cu aripi stravezii. Iar daca ne impiedicam de vreo farama de asfalt ciobit, radeam. Era natural sa te impiedici. Era natural sa dansezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu