joi, 8 aprilie 2010

Cârja mincinoasă....

Carja e altfel decat bastonul. Nu e doar un sprijin, accentueaza imaginea bolii, slabiciunea, deficienta.
Stiai ca si sufletul are carje?
Sunt sperantele bolnavicioase, de culoare galben-pamantie pe care crezi ca te sprijini atunci cand iti simti genunchii mintii tremurand, cand simti ca te pierzi in intunericul tau, cand te cuprinde o teama sora cu panica ce-ti tulbura somnul sau cand nu ai motive sa te ridici dimineata din pat.
Odata, asistam la o conversatie intre un baietel si educatoarea lui. Baietelul tocmai ajunsese la gradinita, plangea intr-una, nu-i placea acolo. La un moment dat s-a oprit. Si-a intrebat educatoarea: "daca eu nu mai plang, ce sa fac?"
Si noi adultii facem la fel doar ca nu suntem atat de sinceri cu noi incat sa recunoastem....daca nu ne mai sprijinim in carja irationala a obisnuintei ce facem? 
Cum ramane cu mainile sufletului, pana acum, ocupate de carje? Ar trebui sa le folosim la ceva util?
Avem puterea sa lasam carjele jos sau sa le punem pe umar si sa gasim rezolvari rationale?
Si eu am cateva carje, rand pe rand le pun pe umar ...

Un comentariu:

  1. Nu e usor sa renunti la niste iluzorii puncte de sprijin si sa ridici privirea din pamant si sa mergi cu curaj mai departe doar prin propriile forte. Iar ca sa poti sa zbori trebuie sa ai curajul sa faci un salt in gol.

    RăspundețiȘtergere