Transparenta

Adineaori am observat ca pe balcon, intr-un ghiveci, langa cactus creste o plantuta ciudata. Nu seamana inca cu o floare dar nu e nici buruiana. Are tulpina atat de transparenta si firava  incat mi-e frica sa n-o doboare adierea vantului sau razele de soare prea puternice, sau...stiu si eu....orice.... E ca si fasolea aia din experimentul de la scoala, semanata in vata si crescuta la intuneric.

Floarea mea (am decis ca e o floare) nu a crescut la intuneric, dar tot e plapanda e. M-am gandit sa ii pun un glob de sticla sa fie protejata, dar nu.Stiu ca va creste, i se va intari tulpina,si va fi verde si puternica.

Si stiu ce-i trebuie ca sa creasca: multa rabdare din partea mea, multe zambete si vorbe incurajatoare, daruire, si inca o data multa rabdare.

i-am pus un nume sa aiba indentitate, poate asa prinde curaj si se-ncumeta sa creasca pe langa tepii de cactus.

o cheama _ _ _ _ _ _ _ _ (amatorilor de spanzutaroare)

Aripi

          Deseori lucrurile se intampla altfel decat ne-am imaginat, visat, inchipuit. Si eu am visat. Aveam aripi si zburam. Interesant este ca desi m-am trezit de multe ori din acel vis ametitor si aveam aripile taiate, sangerande am persistat sa inchid din nou ochii, sa visez. Am incercat sa port un dialog interior, pe seama incapatanarii mele in visare. Suna cam asa:

M-am intrebat, de ce? Pentru ca visul e atat de frumos incat merita pretul platit?

- Nu. Deloc. E un vis normal, ca oricare altul. E atat de normal incat ii iubesc normalitate.

- Dar cu aripile cum ramane? Se ranesc mereu. Raman cicatrici.

-Da, cicatrici sunt, cam urate. Totusi...abia imi mai pot tine ochii deschisi, atipesc iar. Trezeste-ma, nu ma lasa sa adorm din nou..Mi-ar place sa nu am aripi frante cand ma trezesc...