Ce bine e de barza sau de girafa....Le invidiez.
Am fost in targ si mi-am cumparat si eu pantofi cu tocuri. Si cred ca imi voi lua si picioroange. De ce? Ca sa ma pot inalta. Sunt curioasa cum e sa te uiti de sus in jos.
Cum se vede lumea de sus? Mica. Parca nu te mai copleseste. Coltii ei ascutiti, de acolo de sus, parca is ca dintii copiilor neglijati care au mancat multe bomboane si ciocolata. Nu prea mai folosesc la nimic. Prapastiile care se deschid hau inaintea ta parca-s mai mici. Intinzi bine un piciorong si hop...ai si trecut prapastia.
Vezi cum misuna furnicile in nestire, in cautare de iluzia zilei de maine. Nu-si pot ridica fruntea . Le e teama sa nu se rataceasca, sa nu-si piarda visul in care trebuie sa creada, de care se agata cu disperare...
Tu stai linistit pe picioroangele tale, iti pui mana streasina la frunte si vezi departe...
Si apoi totul pare atat de simplu...
