Imi place sa calatoresc. Acum insa cred ca sunt in impas. Am ajuns pe un drum care aparent duce spre nicaieri. Aparent, zic. Mi-e teama sa merg pe el, poate ii descopar un sens, o directie si atunci ce fac?
Si e atat de bine sa stau ascunsa sub umbra nehotararii.
Incepusem deja sa ma obIsnuiesc pe drumul de dinainte, desi eram cam spinos, cu multi bolovani pe care trebuia sa-i ocolesc si-n care imi loveam gleznele mereu. Da....am invatat sa merg pe el iar acum mi-e greu sa intru pe un drum unde miroase a proaspat si pot sa umblu chiar si desculta, sa ating cu varfurile picioarelor iarba verde, proaspat cosita.
E ciudat ca mi-e teama. Cred ca la inceput o sa merg cam ciudat. O sa fac pasi mari si o sa imi ridic mereu picioarele sa ocolesc o piatra imaginara si cred ca primi pasi o sa-i fac cu bocancii in picioare. Numai sa nu strivesc firele de iarba firave...
Hm....cred ca o sa stau un pic in rascruce. E bine sa stai in umbra indeciziei. Te acopera bine.
"The point of the Pointless Forest is to show that everything has a point." - Oblio
RăspundețiȘtergere