Scriu despre o specie tot mai des intalnita de molii. Moliile de suflet. Sunt niste fluturi minusculi care se hranesc cu suflet de om. Suna morbid, dar asa este. O data instalate, moliile astea dau de gustul dulceag al sufletului si nu mai pleaca. Si in timp ce rod ele de zor, secreta ceva substanta de culoare verde, inchis, amaruie si otravitoare. Substanta asta intra in toti porii sufletului si-l strica astfel molia se bucura de el pana la ultima inghititura.
Am intalnit cateva persoane care aveau molii de-astea. Pot fi recunoscute destul de usor. Nu prea stiu sa zambeasca, ele ranjesc, nu le place ciocolata, stau mai tot timpul incruntate, au o privire vicleana , cautatoare si de obicei se uita mereu cu coada ochilor in spate, parca ar pandi ceva sau parca sa tem de ceva, abia asteapta sa-ti gaseasca punctul slab ca te si exploateaza, nu stiu sa imparta, nu le palce lumina sau cerul albastru, nu stiu sa tina pe altcineva de mana, reactioneaza foarte promt la zgomotul banutilor...
Nu stiu cum am putea scapa de moliile astea. Dauneaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu