Ce bine e de barza sau de girafa....Le invidiez.
Am fost in targ si mi-am cumparat si eu pantofi cu tocuri. Si cred ca imi voi lua si picioroange. De ce? Ca sa ma pot inalta. Sunt curioasa cum e sa te uiti de sus in jos.
Cum se vede lumea de sus? Mica. Parca nu te mai copleseste. Coltii ei ascutiti, de acolo de sus, parca is ca dintii copiilor neglijati care au mancat multe bomboane si ciocolata. Nu prea mai folosesc la nimic. Prapastiile care se deschid hau inaintea ta parca-s mai mici. Intinzi bine un piciorong si hop...ai si trecut prapastia.
Vezi cum misuna furnicile in nestire, in cautare de iluzia zilei de maine. Nu-si pot ridica fruntea . Le e teama sa nu se rataceasca, sa nu-si piarda visul in care trebuie sa creada, de care se agata cu disperare...
Tu stai linistit pe picioroangele tale, iti pui mana streasina la frunte si vezi departe...
Si apoi totul pare atat de simplu...
De ce picioroange? De ce nu aripi?
RăspundețiȘtergereE adevarat ca risti sa cazi mai de sus, dar perspectiva poate ca merita asumarea riscului.
Dar poate ca mult mai benefic e sa ai curajul de a merge pe propriile picioare, cu capul sus, fara sa-ti pese de aroganta celor care se cred importanti prin "marimea" lor.
De multe ori cel mai dificil e sa fi tu insuti intr-o lume prea obisnuita sa poarte diverse "masti" de dragul unor conveniente sociale la care incercam sa ne adaptam pentru a fi acceptati intr-un grup sau altul sau pentru a nu parea "ciudati" in comparatie cu ceilalti.