Discutam despre pretentiile, asteptarile create in relatia de cuplu. Da, din pacate se creaza asteptari destul de irationale. Asteptari prin care o parte a cuplului (femeie sau barbat) isi doreste sa indeplineasca rolul intregului univers pentru celalalt.
De ce? - se spune ca faptele omului isi au radacinile in doua sentimente primare -dragoste sau frica. Ei bine in relatia de cuplu aceste doua sentimente ajung la un moment dat sa se contopeasca intr-un mod spectaculos si nu ne mai dam seama din ce radacina a pornit actiunea.
Ideal ar fi ca frica sa nu existe in relatia de cuplu. Cand vorbesc de frica nu ma gandesc neaparat la teama ca rezultat al unei agresivitati fizice, nu, ma refer in special la parte sufleteasca a lucrurilor. De ce se naste frica? Din nesiguranta. De ce nesiguranta? Din lipsa de transparenta, necunoastere De ce lipsa de transparenta? Pentru ca nu stim sa comunicam (poate despre asta o sa scriu in detaliu, candva). De ce nu stim sa comunicam? Pentru ca ne este frica. Si as putea continua sa ma invart in cerc pana ametesc si tot nu i-as da de capat.
Mai bine ma intorc la asteptarile mele (despre care incepusem sa scriu). La un moment dat ne dorim sa fim totul pentru celalat, ba mai mult, asteptam ca celalalt sa-si doreasca lucru asta, sa aiba nevoie de asa ceva. Iar daca nu....gata, ne luam jucariile si plecam.
E pacat. Sti de ce? Pentru ca e obositor si pentru ca e un esec. Gandeste-te cum e sa fi un intreg univers pentru celalat? Imposibil. Parca ai tine pe umeri un sac de 1 tona plin cu nisip ud.
Poate ca vrem sa fim un univers pentru celalat pentru ca nu stim cum e sa fim un univers pentru noi.
Poate ar fi bine sa ne punem deoparte teama de esec, teama de a nu face fata sarcinii de a oferi dragoste, de a primi dragoste....si...deschide si lasa sa intre si sa iasa lumina in voie, fara steptari, fara temeri.
Nu e usor, e ca si cum te-ai juca de-a baba oarba. Interesant, copiilor nu le e teama sa se joace. Poate pentru ca nu le e frica?
Érdekes és elgondolkodtató :)
RăspundețiȘtergere