Toata lumea are fotografii..cu bunicii, de la gradi, cu iubitul (a), cu catelu', de la terminarea unui episod din viata...in fine...o gramada de poze. Interesant e ca in acele poze toti zambim. S-ar crede ca avem o viata compusa doar din evenimente importante si mai ales zambitoare. Da de unde, nu-i adevarat. Avem o viata cu putine astfel de evenimente comparativ cu cele de zi cu zi pe care nu vrem sa le numim evenimente. De ce oare? Sa fie pentru ca nu vrem sa ne aducem aminte de o despartire, sau de o dimineata fara chef de mers la serviciul ala solicitant, sau de o duminica lunga, fara sfarsit?
Ei bine, eu cred ca ar trebui sa ne aducem aminte si de astfel de momente (nu le-am numit evenimente). Sunt tot ale noastre, sunt cele mai multe, sunt nisipul de pe langa pietrele care ne umplu viata.
Ia sa ne facem o poza cand ajungem acasa de la serviciu franti si lihniti de foame dupa o zi de alergaturi (poate psihice, nu neaparat fizice), ia sa ne facem o poza cand plangem pentru ca nu am luat un examen, sau una cand stam aplecati, incruntati asupra unui proiect cu termen limita.
Dupa un timp, cand aceste momente devin amintiri poate ne-apuca rasul, pentru ca pe atunci credeam ca e o tragedie iar acum e doar o amintire sau poate ne dam seama cat suntem de puternici si cum am reusit sa depasim momentul.
Poate, vazand ca avem si astfel de momente, vom considera ca suntem oameni normali fara sa ne dorim doar o poveste zambareata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu