Sunt zile cand ma cuprinde asa o lene...lene de facut nimic. De stat in pat, sub patura si numarat buburuzele de var de pe pereti, de mancat ciocolata in nestire, inghetata, pepene galben....Si e bine. In momentele alea nu ma intereseaza ca praful de pe mobila se incapataneaza sa se aseze ca fulgii de zapada intr-o zi de iarna grea, ca vasele se roaga de mine sa le curat sau ca tata imi aduce aminte sa-mi fierb supa.
Nu....Atunci sunt eu cu lenea mea, cu o lectura lejera, cu papucii de casa din care ies cartofii si mai ales cu mine.
Da cu mine, cu linistea casutei mele, cu sunetul gandurilor mele (nu l-am numit zgomot pt ca e un sunet ce-l inteleg) si cu o cana mare de cacao.
E buna lenea, trage un semnal de alarma, te scoate din tumultul zilelor obisnuite si te forteaza sa stai, sa te opresti, sa-ti dai ragaz, sa te refaci.
lenea este cel mai nobil sentiment :) ... pacat ca tot mai putini si-l permit!
RăspundețiȘtergerear trebui sa-l repopularizam.(sentimetul de lene)
RăspundețiȘtergere