Asa o numesc eu acum. E o ciuperca cu palarie mare si cu buline rosii, e ca in povesti. In realitate genul asta de ciuperca e otravitoare. Inca nu stiu daca e asa sau nu. Imi place. Ma supara ca-mi place, imi arata slabiciunea mea pe care acum nu vreau sa o accept..
Mi-ar place sa inchid ochii, sa ma trezesc dimineata si sa nu mai am ciuperca in gand. In schimb nu asa se intampla. Nu exista activitate din care sa nu ma intrerupa gandul la bulinele ciupercii...Offf....
La urma urmei e doar o ciuperca....asa incerc eu sa-i minimalizez efectul. Hm....nu prea functioneaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu