Deseori lucrurile se intampla altfel decat ne-am imaginat, visat, inchipuit. Si eu am visat. Aveam aripi si zburam. Interesant este ca desi m-am trezit de multe ori din acel vis ametitor si aveam aripile taiate, sangerande am persistat sa inchid din nou ochii, sa visez. Am incercat sa port un dialog interior, pe seama incapatanarii mele in visare. Suna cam asa:
M-am intrebat, de ce? Pentru ca visul e atat de frumos incat merita pretul platit?
- Nu. Deloc. E un vis normal, ca oricare altul. E atat de normal incat ii iubesc normalitate.
- Dar cu aripile cum ramane? Se ranesc mereu. Raman cicatrici.
-Da, cicatrici sunt, cam urate. Totusi...abia imi mai pot tine ochii deschisi, atipesc iar. Trezeste-ma, nu ma lasa sa adorm din nou..Mi-ar place sa nu am aripi frante cand ma trezesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu