Cred ca suntem cam retardati....la capitolul afectivitate. De ce? Pentru ca nu suntem in stare sa intelegem bucuria sau nenorocirea omului de langa noi, fie el coleg, amic, prieten, mama, iubita, vecin, etc. Daca are o durere prea mare nu-l putem asculta, fugim de el, il ocolim, ne simtitm penibil in prezenta lui, daca e prea bucuros, fericit il invidiem, si iar nu putem sta langa el si nu-i putem asculta manifestarile de bucurie. Nu.......
Pai ce zic...suntem limitati afectiv, adica subdezvoltati, adica retardati.
Nu numai ca nu suntem in stare sa ascultam (ascultare e un lucru mare), nu suntem capabili sa-i toleram prezenta acelei persoane. Sau fugim sau ocolim. Halal simt al umanismului. Pai daca nu suntem in stare de asa ceva..ce ne facem? Ne cheama oamneni? Sau poate suntem niste fapturi pe doua picioare, inca neidentificate, inca necunoscute pentru a putea fi numite cumva...
Ne multumim sa traim mereu intr-un camp neutru, gri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu